Cărţile autorului:
Alexandru Ţiclea

Editorul: ”Noua editie a lucrarii Concedierea. Teorie si jurisprudenta de fata a fost determinata, in principal, de epuizarea tirajului primei editii.
Profitand de aceasta ocazie, lucrarea a fost completata, avandu-se in vedere dispozitiile legale referitoare la functionarii publici, inclusiv la cei cu statut special, la militari, precum si la alte categorii de personal – judecatori si procurori, personal auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea, de specialitate criminalistica si din serviciile de probatiune.

Chiar daca in cazul functionarilor publici si al celorlalte categorii de personal mentionate, legiuitorul utilizeaza, cu precadere, terminologia de eliberare sau destituire din functie, vom constata, ca potrivit Dictionarului explicativ al limbii romane, acesti termeni sunt sinonimi cu cel de concediere – act unilateral al angajatorului de incetare a raporturilor juridice de munca (de serviciu). Este si motivul pentru care prezenta lucrare se intituleaza, la fel ca prima editie: Concedierea.

La elaborarea ei s-au avut in vedere si modificarea art. 61 lit. h) din Codul muncii prin Legea nr. 255/2013 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala si pentru modificarea si completarea unor acte normative care cuprind dispozitii procesual penale, precum si completarea art. 251 alin. (4) din acelasi act normativ prin Legea nr. 77/2014 in sensul ca in cursul cercetarii disciplinare prealabile salariatul are dreptul sa fie asistat, la cererea sa, nu numai de catre un reprezentat al sindicatului al carui membru este, ci si de catre un avocat.

Inca o precizare se impune chiar de la inceput: potrivit art. 278 alin. (2) din Codul muncii, prevederile sale „se aplica cu titlu de drept comun si acelor raporturi juridice de munca neintemeiate pe un contract individual de munca, in masura in care reglementarile speciale nu sunt complete si aplicarea lor nu este incompatibila cu specificul raporturilor de munca respective”.
Prezenta editie cuprinde si alte spete din practica judiciara privind, in special, personalul din autoritatile si institutiile publice.”

Editorul: ”Raspunderea pentru daune reprezinta o institutie juridica importanta a dreptului muncii, cu frecvente aplicatii practice.
Oricare din partile raportului de munca, angajatul, ca regula, dar si angajatorul, poate, in exercitarea atributiilor pe care le are, produce o paguba in patrimoniul celeilalte parti, ceea ce determina obligarea sa la acoperirea pagubei.

Calitatea de angajat priveste o sfera larga de persoane si anume:
– salariatii, parti ale contractelor individuale de munca;
– functionarii publici, inclusiv cu statut special – politisti, functionari publici parlamentari, functionarii publici din sistemul penitenciar, care se afla in raporturi de serviciu cu autoritatile si institutiile publice;
– militarii profesionisti.

Este vorba, asadar, de personalul care presteaza munci subordonate pentru diversi angajatori sau unitati.
Utilizam in lucrarea de fata terminologia de raspundere pentru daune, avand in vedere caracterul reparator al acestei raspunderi, dar si formele diferite, ca denumire, uneori si continut, caracteristice categoriilor de personal la care se refera: – raspunderea patrimoniala in cazul salariatilor; – raspunderea civila in cazul functionarilor publici (de toate categoriile); – raspunderea materiala in cazul militarilor si personalului contractual din unitatile militare.

Raspunderea pentru daune este o forma a raspunderii juridice contractuale, care consta in obligatia acelei parti a raportului de munca (sau de serviciu), vinovata de producerea pagubei celeilalte parti, in exercitarea atributiilor de prestare a muncii sau de salarizarea ei, de a acoperi acea paguba.

Am pasit la elaborarea prezentei lucrari tinand seama de dispozitiile legale care privesc raspunderea in discutie, doctrina de specialitate, practica angajatorilor, precum si jurisprudenta relevanta in materie. Ne adresam in special practicienilor (de toate categoriile), dar si studentilor, masteranzilor, doctoranzilor si altor teoreticieni. Am urmarit in demersul nostru sa acoperim, daca este posibil integral, problematica vasta a raspunderii juridice analizate.”