Răspunderea pentru daune în raporturile de muncă. Teorie și jurisprudență | Alexandru Țiclea

 Editorul:Raspunderea pentru daune reprezinta o institutie juridica importanta a dreptului muncii, cu frecvente aplicatii practice.
Oricare din partile raportului de munca, angajatul, ca regula, dar si angajatorul, poate, in exercitarea atributiilor pe care le are, produce o paguba in patrimoniul celeilalte parti, ceea ce determina obligarea sa la acoperirea pagubei.

Calitatea de angajat priveste o sfera larga de persoane si anume:
– salariatii, parti ale contractelor individuale de munca;
– functionarii publici, inclusiv cu statut special – politisti, functionari publici parlamentari, functionarii publici din sistemul penitenciar, care se afla in raporturi de serviciu cu autoritatile si institutiile publice;
– militarii profesionisti.

Este vorba, asadar, de personalul care presteaza munci subordonate pentru diversi angajatori sau unitati.
Utilizam in lucrarea de fata terminologia de raspundere pentru daune, avand in vedere caracterul reparator al acestei raspunderi, dar si formele diferite, ca denumire, uneori si continut, caracteristice categoriilor de personal la care se refera: – raspunderea patrimoniala in cazul salariatilor; – raspunderea civila in cazul functionarilor publici (de toate categoriile); – raspunderea materiala in cazul militarilor si personalului contractual din unitatile militare.

Raspunderea pentru daune este o forma a raspunderii juridice contractuale, care consta in obligatia acelei parti a raportului de munca (sau de serviciu), vinovata de producerea pagubei celeilalte parti, in exercitarea atributiilor de prestare a muncii sau de salarizarea ei, de a acoperi acea paguba.

Am pasit la elaborarea prezentei lucrari tinand seama de dispozitiile legale care privesc raspunderea in discutie, doctrina de specialitate, practica angajatorilor, precum si jurisprudenta relevanta in materie. Ne adresam in special practicienilor (de toate categoriile), dar si studentilor, masteranzilor, doctoranzilor si altor teoreticieni. Am urmarit in demersul nostru sa acoperim, daca este posibil integral, problematica vasta a raspunderii juridice analizate.”