Editorul: ”Din perspectiva sociologiei urbane, termenul de urbanism este utilizat cu strictă referire la aspectele sale practice privind procesele de planificare urbană şi management urban considerate ca fiind activităţi complexe care înglobează elemente sociale, economice şi de mediu din cadrul urban, al căror succes în răspunsul dat necesităţilor sociale depinde de implicarea activă a tuturor actorilor urbani, obiectivul final fiind îmbunătăţirea calităţii vieţii oamenilor. Astfel cum se poate observa din conținutul acestei lucrări, amenajarea teritoriului și urbanismul sunt instrumentele necesare prin care se realizează gestionarea spaţială a teritoriului.

Viziunea autorului
Urbanismul are ca obiect toate transformările din teritoriu, precum şi modalităţile după care aceste transformări se efectuează, actorii care fac aceste transformări şi motivaţiile lor, tehnicile utilizate, rezultatele scontate, precum şi consecinţele efective. De aceea, urbanismul nu este doar un ansamblu de proiecte, de teorii, de norme, ci un ansamblu de practici care vizează modificarea continuă şi conştientă a stării teritoriului şi a oraşului, motiv pentru care în aceste practici sunt angrenaţi: geografi şi geologi, topografi şi ingineri, agronomi, sociologi, jurişti, istorici, economişti, arhitecţi şi urbanişti.

Din cuprins
– funcţiile dreptului urbanismului
– elemente de dreptul urbanismului în Uniunea Europeană
– autorizaţiile de urbanism
– planificarea de urbanism
– instituţiile urbanismului

Puncte forte
– abordare interdisciplinară cu referiri la ştiinţele de ramură, în special la normele procedurale atât de drept intern, cât şi de drept european
– scurtă incursiune definirea ramurii de dreptul urbanismului
– analize jurisprudenţiale în materia obţinerii autorizaţiilor de urbanism
– ample referinţe bibliografice.