IA ca mutație civilizațională și revoluție juridică | Mircea Duțu în dialog (socratic) cu Ovidiu Predescu
Editorul: „După filosofie și ecologie, inteligența artificială, prin implicațiile sale, tinde să provoace o nouă perspectivă globală asupra condiției și a cunoașterii umane. Preocupați de o atare provocare, Mircea Duțu a propus și Ovidiu Predescu s-a încumetat a purcede împreună la un dialog (socratic) despre IA ca mutație civilizațională și revoluție juridică sau, altfel spus, la „maieutica” unei noi provocări generaționale.
Discuțiile dintre cei doi juriști, și mai mult decât atât, s-au concentrat asupra unor teme care denotă o angajare proactivă a lor în căutarea de răspunsuri la incitantele și hotărâtoarele chestiuni ale revoluției IA și ale dilemelor legate de ea, care vizează însăși existența umanității în viitor. Dintre acestea amintim: implicațiile pentru învățământul superior juridic ale ofensivei aplicațiilor IA, în general, și ale celor ale IA generative, în special; consecințele utilizării IA (amenințări sau noi beneficii) în legătură cu profesiile juridice; provocările IA pentru condiția umană; nevoia de reglementare juridică echilibrată a IA raportată la contextul actual al concurenței tehnologice mondiale și al repoziționărilor geostrategice din această perspectivă (de pildă, poziționările UE, ale SUA ori ale Chinei); raportul dintre IA și cunoașterea umană ș.a.
Dialogul (de tip) socratic devine, și de această dată, deopotrivă modelul de abordare și cheia (găsirii) soluției problemei, acum cea a provocării existențiale a inteligenței artificiale, pe care ne-o ridică realitatea și ne-o asumăm ca atare. Totodată, interviurile de față doresc a genera impulsul necesar trecerii de la mirări și întrebări la laboratorul de idei asupra provocării esențiale pe care o generează IA. Dincolo de – și tocmai pe baza – revoluției tehnologice pe care o provoacă și întreține, ea presupune și una, poate tot atât de profundă, a lumii ideilor, a dreptului ca fenomen social și știință, o transformare civilizațională majoră, rapidă și generală, care reclamă o înțelegere și o conștientizare pe măsură.”
Ovidiu Predescu: „Întrebări și discuții maieutice – și nu numai – privind inteligența artificială. Subiectul principal al zilelor noastre este inteligența artificială (IA), care în numai câteva decenii s-a transformat „de la o minunată sferă de nișă a cercetării științifice la motorul care propulsează cea mai profundă revoluție tehnologică ce ne afectează societatea în prezent… Inovațiile teoretice majore în domeniu… ne-au oferit, în sfârșit, aplicații practice, care au potențialul de a ne schimba viața. Inteligența artificială stă deja la baza multora dintre aplicațiile și site-urile noastre web preferate, și, în următorii ani, inteligența artificială ne va conduce mașinile, ne va gestiona portofoliile, va produce o mare parte din bunurile pe care le cumpărăm și ne va lăsa probabil fără locuri de muncă”[1]. Datorăm IA, de asemenea, reproducerea limbajului și a vorbirii, precum și a vederii și raționamentului[2]. Ea este „povestea din spatele tuturor celorlalte povești, este a doua venire a lui Iisus și Apocalipsa în același timp: inteligența artificială bună și inteligența artificială malefică”[3]. Este o poveste cu doi eroi: mașinile (fără suflet), pe de o parte, și oamenii, de cealaltă parte, o poveste care poate avea un sfârșit fericit pentru specia umană dacă va fi știută de noi toți, și nu doar de un grup restrâns de oameni avizi de putere. Mai mult, cu toate că adaptarea la era digitală și la noua ordine impusă de aceasta este încă un proces în plină derulare, constatăm că ne îndreptăm într-un ritm ameţitor către Era IA, a biologiei sintetice, a roboticii, a calculului cuantic, a neuroștiinței și a neurotehnologiilor ori a nanotehnologiilor etc.
Kai-Fu Lee, unul dintre deschizătorii de drumuri în domeniul IA, arată că o revoluție completă a IA va avea nevoie de ceva timp pentru a se înfăptui și că va trece peste noi în patru valuri: IA pe internet, IA în afaceri, IA perceptivă și IA autonomă. Cu precizarea că primele două sunt deja prezente în viețile noastre[4].
Marea dilemă a prezentului își trage seva din întrebarea: Generat sau nu cu ajutorul unei inteligenţe artificiale? Este vorba de o dilemă ontologică de genul „a fi sau a nu fi” (de tip) „Shakespearian” care ridică o întrebare justificată la care am dori un răspuns, și anume: o asemenea schimbare fundamentală și implacabilă provocată de IA va conduce în final la înlocuirea speciei umane ori la o complementaritate binevoitoare sau concurențială? Cu precizarea că aceste probleme fac în egală măsură, dincolo de știința pură, obiectul filosofiei, eticii, politicii sau dreptului. Ca atare, ce nu ştim acum este faptul dacă IA se va poziţiona de partea distrugerii civilizaţiei umane, cum a prezis profesorul Yuval Noah Harari, sau de partea care făureşte un nou secol al Luminilor, cum crede cercetătorul francez Yann Le Cun.
Pasionat de ceva timp de problema IA am studiat și analizat acest fenomen dintr-o perspectivă interdisciplinară (drept, filosofie, etică ș.a.), căutând răspunsuri la întrebări precum: Ce ştim şi ce nu ştim azi în legătură cu IA şi nevoia urgentă de reglementare juridică a acesteia, care în final să devină un Drept al IA? Și, mai ales, ce va reprezenta în viitor interacțiunea dintre om și IA?
Deopotrivă, ce mai înseamnă să fii om în era tehnologiilor emergente precum IA, bioinformatica, biotehnologia sintetică sau nanotehnologia și a celerității schimbărilor generate de acestea? Cu alte cuvinte, cum vom arăta noi oamenii în viitor într-o lume posibil dominată de IA și cum, și cât ne va transforma viețile aceasta? Cât de pregătită este societatea omenească pentru acest adevărat tsunami tehnologic, ce are potențialul de a redefini concepte fundamentale precum viața ori inteligența? Pe cale de consecință, care ar fi modurile în care IA ar putea influența și modifica ecosistemul uman fizic, biologic și social, inclusiv ori în special selecția naturală care orientează evoluția noastră? În ce măsură IA va modifica unele trăsături definitorii pentru om, cum ar fi afectivitatea, inteligența, solidaritatea, încrederea, prietenia?
Există riscul ca, dincolo de zilele noastre, într-o eră dominată de IA, să ne pierdem asemenea însușiri care ne-au definit de-a lungul zbuciumatei noastre istorii? Cât de mult și cu ce efecte va reuși IA să pătrundă în viața noastră socială? Chiar acum trăim o etapă incomparabilă a istoriei societății omenești și constatăm că tehnologia IA este rapid acceptată peste tot în lume. Prin urmare, avem un proiect de societate corespunzător în situația în care IA reușește tot mai mult să ia în primire ceea ce e caracteristic speciei umane și, de ce nu, să îi ia locul la un moment dat, modificându-i dramatic traseul firesc, natural al evoluției sale? Ce ar fi mai bine pentru specia noastră: să creăm agenți IA conștienți cu drepturi și obligații corelative, cu sentimente pe care să le împărtășească cu noi, inclusiv să aibă resentimente atunci când unii utilizatori umani îi abuzează ori să construim instrumente inteligente fără drepturi și sentimente? Dacă prin interacțiunea om-mașină am reuși să trăim mai mult și mai calitativ ori chiar să atingem într-un fel nemurirea, visul nostru dintotdeauna, care ar fi răspunsul la această întrebare?
Oare ce s-ar întâmpla dacă o inteligență artificială generală (IAG) sau chiar o IA superioară inteligenței umane va face concurență cândva lui homo sapiens pentru dominarea planetei? Există protocoale pentru eventuale „discuții” cu asemenea entități (neumane) care nu se bazează pe chimia carbonului? Și la ce nivel ar trebui să aibă loc? La cel al ONU ori al unor guverne aparținând unor mari puteri sau la cel al unor corporații tehnologice semnificative care au și favorizat apariția lor? Prin urmare, ar fi creatura homo sapiens o punte către creaturi mai mărețe cum ar fi cele bazate pe IA? Pot fi conștiința, creativitatea și răutatea trăsături ale IA precum ele sunt pentru inteligența umană? Iar dacă mintea are ca sursă materia așa cum ne spune renumitul biolog Francisc Crick[5], atunci inteligența naturală ar putea fi un caz special de IA? Vor pierde oamenii lupta pentru înțelegerea cosmosului și a viitorului cu entitățile cibernetice autonome ca și noi, dar făcute din materiale artificiale, proiectate și construite singure din sistemele de IA rod al minții umane? Este în stare umanitatea acum și mai târziu desigur, inclusiv din punct de vedere juridic și instituțional, să asigure un control riguros asupra a ceea ce inovează și dezvoltă în domeniul IA?
În fine, toate întrebările de mai sus pot fi înglobate într-una singură: de ce a fost nevoie să apară IA?
În același timp căutarea răspunsurilor așteptate și adecvate la asemenea întrebări reprezintă tot atâtea provocări ce au nevoie de noi mijloace și metode de abordare, de o altfel de ideatică, precum și de noi formule de prezentare. Și evident lumea dreptului și a justiției – printre cele mai afectate de transformările impuse de IA – nu putea lipsi din acest cadru.
Așa fiind, acum mai bine de un an, am fost inspirat, dar și onorat să accept propunerea distinsului profesor Mircea Duțu, director emerit al Institutului de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române și președinte al Universității Ecologice din București (UEB), de a fi parte la un demers publicistic unic în felul său: acela de a supune discuției și de a analiza în mod minuțios problematica complexă a IA, pe cât posibil, într-un cadru modern de dialog-interviuri, cu atentă aplecare asupra provocărilor juridico-etico-filosofice lansate de revoluția IA.
Mai mult, trebuie menționat din capul locului că profesorul Duțu este pionierul promovării dreptului IA ca disciplină științifică și promotorul instituționalizării studiului său universitar. De asemenea, domnia-sa este autorul unei lucrări de pionierat pentru știința dreptului românesc și nu numai: Elemente de Dreptul inteligenței artificiale (Editura „Universul Juridic”, București, 2025), ca suport didactico-universitar și ca deschidere și aspirație doctrinală prin care autorul încearcă să surprindă și să exprime, cât mai exact și mai elocvent posibil, dimensiunile și orizonturile reacției juridice existente, preconizate și posibile la revoluția tehnico-societală pe care o impune IA. Trebuie știut și faptul că monografia menționată a fost precedată de o serie de studii și de articole publicate care au vizat sfera IA și a dreptului. În mod egal, în domeniul didactic a inițiat în cadrul UEB, începând cu anul universitar 2024-2025, masteratul de drept al IA. Iar în cadrul Școlii doctorale de Drept a universității a promovat teme de cercetare aferente acestei arii de cunoaștere ce vizează inovarea. În plus, sub patronajul și din inițiativa profesorului Duțu, la UEB s-a constituit Centrul de cercetări privind dreptul inteligenței artificiale, pe a cărui agendă se va afla și studiul pregătirii punerii în aplicare în România a Convenției-cadru a Consiliului Europei privind IA și drepturile omului, democrația și statul de drept, precum și cel al necesității și fezabilității elaborării și adoptării unei legi (naționale) privind drepturile omului în domeniul IA.
Întrebările și discuțiile de tip maieutic dintre doi juriști dedicați cercetării domeniului IA s-au concentrat asupra unor teme care denotă o angajare proactivă a lor în căutarea de răspunsuri la incitantele și hotărâtoarele chestiuni ale revoluției IA și a dilemelor legate de ea care vizează însăși existența umanității în viitor. Dintre acestea amintim doar câteva, asupra celor mai multe dintre ele urmând ca stăpânul nostru, cititorul, să se aplece și să decidă cu privire la pertinența lor, cum ar fi: implicațiile pentru învățământul superior juridic ale ofensivei aplicațiilor IA, în general, și ale celor ale IA generative, în special; consecințele utilizării IA (amenințări sau noi beneficii) în legătură cu profesiile juridice; provocările IA pentru condiția umană; nevoia de reglementare juridică echilibrată a IA raportată la contextul actual al concurenței tehnologice mondiale și al repoziționărilor geostrategice din această perspectivă (de pildă, poziționările UE, ale SUA ori ale Chinei); raportul dintre IA și cunoașterea umană ș.a.
În concluzie, vă invităm să vă alăturați, prin lectura acestei cărți, demersului nostru publicistic inedit, care are la bază specia interviului, de a căuta soluții și de a răspunde și de a ne poziționa în felul nostru față de tulburătoarele avansuri tehnologice (inclusiv ori în special ale IA) atât la nivel social, cât și la cel psihologic, care pot transforma radical existența umană. În bine sau în rău vom vedea. Depinde doar de noi. Încă!
[1] Kai-Fu Lee, Superputerile inteligenței artificiale: China, Silicon Valley și noua ordine mondială (traducere din limba engleză de George Chiriță), Ed. Corint Future, București, 2021, pp. 7, 12.
[2] A se vedea în acest sens Mustafa Suleyman și Michael Bhaskar, Următorul val: inteligența artificială și cea mai mare dilemă a secolului 21 (traducător Diana Botescu), Ed. Bookzone, București, 2024, p. 75.
[3] John Brockman (ed), Minți posibile: douăzeci și cinci de perspective asupra inteligenței artificiale [Introducere. Despre promisiunile și pericolele inteligenței artificiale] (traducere din limba engleză George Chiriță), Ed. Vellant, București, p. 11.
[4] Pe larg vezi, Kai-Fu Lee, op. cit., p. 154.
[5] A se vedea John Brockman (ed), Minți posibile: douăzeci și cinci de perspective asupra inteligenței artificiale (Frank Wilczek: Unitatea inteligenței), op. cit., p. 97.
N.B.: Mulțumiri se cuvin juridice.ro și președintelui acesteia, domnul avocat dr. Andrei Săvescu, pentru sprijinul acordat în scopul publicării inițiale a celor zece interviuri. Și, nu în ultimul rând, sincere felicitări juridice.ro pentru dezvoltarea celei mai apreciate platforme de IA din România, juridice.ai, care în prezent este folosită de 8000 de juriști pentru documentare, redactare și analiză.”