Adrian Năstase, Președinte FET – Editorul: “Fundația Europeană Titulescu a publicat, sub egida editurii sale, o ediție revizuită a volumului ”Nicolae Titulescu – Documente diplomatice”, o culegere de documente inedite ce ilustrează activitatea acestei personalități marcante a diplomației române. Prima ediție a apărut în anul 1967.
Cartea acoperă perioada 1920 – 1939 și cuprinde rapoarte, telegrame, circulare, note, alocuțiuni, interviuri, articole și scrisori, precum și textele unor tratate internaționale la a căror negociere și semnare a participat Nicolae Titulescu. Documentele reflectă principiile, valorile și ideile pe care acesta din urmă le-a promovat de-a lungul carierei sale diplomatice, printre care putem aminti apărarea independenței, suveranității și integrității teritoriale a României, egalitatea în drepturi a tuturor statelor în relațiile internaționale, crearea unui sistem de securitate colectivă sau forța dreptului internațional în reglementarea conflictelor dintre state.
În publicarea acestui volum, Fundația a beneficiat de sprijinul Ministerului afacerilor externe. De altfel, 100 de exemplare vor fi oferite gratuit pentru tinerii diplomați români. ”
Nicolae Titulescu – Autorul: “Nu există eroare mai primejdioasă, influență mai nefastă decât de a exagera puterea magică a forței în funcționarea legii interne și de a transpune această exagerare în domeniul internațional pentru a justifica cele mai descurajatoare concluzii. Aceasta înseamnă superficialitate antropomorfică la cel mai înalt grad.
Nu, nici chiar înăuntrul statelor, legea nu-și trage puterea esențială și exclusivă din sancțiunea brutală a forței, ci din solidaritatea creată de nevoile sociale, care, de îndată ce devine conștientă de sine, se exprimă prin formule de drept. Cei interesați se supun la ceea ce se numește lege de îndată ce dobândesc convingerea că este în interesul lor să procedeze astfel și că dacă nu ar face așa s-ar produce în sânul societății o reacție ce le-ar dăuna mai mult decât însuși faptul de a se supune legii. Această reacție, variabilă de la caz la caz, variabilă în funcție de cel interesat și departe de a putea fi întotdeauna confundată cu reacția forței, constituie, de fapt, sancțiunea.
Dreptul intern, ca și dreptul internațional, au deci o sursă unică: conștiința juridică a popoarelor, care conferă caracter obligatoriu regulilor născute din solidaritatea lor. Legile interne, cutumele, tratatele nu sunt decât dovada unui drept existent.” (citat din articolul “Suveranitatea statelor. Organizarea păcii” – cuprins în volum, pp. 845-9 – publicat în “Dictionnaire diplomatique” – sub redacția lui A.F. Frangulis – vol. II, Paris, 1933, pp. 833-4).
