Dreptul urbanismului. II. Autorizația de construire | Cristina Titirișcă, Anca Stroiu, Dumitru Dobrev

Editorul: ”Urbanismul are ca principal scop, potrivit dispozițiilor Legii nr. 350/2001, lege-cadru în materia urbanismului, dirijarea evoluției complexe a localităților, prin elaborarea și implementarea strategiilor de dezvoltare spațială, durabilă și integrată, pe termen scurt, mediu și lung. În țara noastră, după Revoluția din 1989, mai întâi s-au emis autorizațiile de construire, în baza legii, și mai apoi au început să se marcheze regulile urbanismului. Pe cale de consecință, în plan practic, instanțele de judecată au fost chemate să se pronunțe cu privire la legalitatea certificatelor de urbanism, a autorizațiilor de construire și a desființării construcțiilor, precum și asupra legalității actelor administrative normative în materie de urbanism. Interesul constant atât al practicienilor, cât și al justițiabililor în această materie, precum și numărul ridicat al cauzelor aflate pe rolul instanțelor au determinat publicarea culegerii Dreptul urbanismului. Practică judiciară, care tratează principalele aspecte de practică judiciară privind dreptul urbanismului. Lucrarea Dreptul urbanismului. Practică judiciară cuprinde o analiză actuală a jurisprudenței relevante, privită din perspectiva diferitelor reglementări aplicabile în domeniul urbanismului, și examinează practica instanțelor de grade de jurisdicție diferite, fiind publicată în două volume.

Cel de-al doilea volum al lucrării Dreptul urbanismului. Practică judiciară cuprinde 53 de spețe ale instanțelor de drept comun vizând autorizația de construire, precum și decizii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursuri în interesul legii și în procedura pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, completate, acolo unde s-a impus, cu comentarii ale autorilor și note privind modificările legislative, fiind structurate în patru capitole:
•    autorizația de construire – act administrativ de autoritate cu caracter individual. Emitere, suspendarea executării, anulare;
•    desființarea construcțiilor;
•    aspecte practice variate în legătură cu edificarea construcțiilor și legislația urbanismului;
•    jurisprudența obligatorie a Înaltei Curți de Casație și Justiție în materia urbanismului.

Fără a epuiza problemele dezlegate de instanțele de fond și de control judiciar în ultimii ani în materie, Dreptul urbanismului. Practică judiciară își propune a fi un instrument util în primul rând pentru practicienii dreptului, dar și pentru auditorii de justiție, studenții și masteranzii de la facultăți de profil, precum și pentru justițiabilul fără studii juridice, confruntat cu fenomenul dezvoltării imobiliare mai mult sau mai puțin haotice din ultimii ani.”