Editorul: ”Teoria generală a dreptului este o disciplină de sinteză, care oferă o viziune de ansamblu asupra dreptului şi care are scopul de a generaliza şi de a abstractiza. În cadrul acestei discipline se formează constantele dreptului sau pilonii dreptului (dreptul ca ştiinţă), aici se formulează noţiunile, conceptele, principiile şi categoriile fundamentale ale dreptului.
Disciplinele de ramură au rolul de a aprofunda studiul relaţiilor sociale de care se ocupă fiecare. Relaţia dintre Teoria generală a dreptului şi disciplinele de ramură constă în faptul că Teoria generală a dreptului oferă genul proxim, iar disciplinele de ramură oferă diferenţa specifică.
Ediția 2
Necesitatea unei noi ediții a cursului de Teoria generală a dreptului a fost impusă de evoluția legislației în domeniile fundamentale de reglementare și de acumulările doctrinare. În plus, au fost adăugate informații noi, relevante pentru a clarifica diferențele dintre diverse sisteme juridice.
Din cuprins
- noţiunea dreptului, realizarea dreptului, tipologia dreptului, proba dreptului
- principiile fundamentale ale dreptului
- norma juridică şi interpretarea acesteia
- izvoarele sau sursele dreptului
- raportul juridic
- actul juridic
- noţiuni de procedură şi răspunderea juridică, având la bază studiul doctrinei franceze, anglo-saxone şi româneşti în materie
- problemele pe care le ridică aplicarea dreptului
- trăsături definitorii ale aplicării dreptului
- fazele procesului de aplicare a dreptului
- interpretarea actelor normative: interpretarea legii, interpretarea reglementărilor administrative, interpretarea tratatelor internaţionale şi interpretarea dreptului Uniunii Europene
- metodele şi regulile interpretării normelor juridice
Puncte forte
- aprofundarea interpretării contextuale a normelor juridice
- analiza principalelor metode de interpretare a dreptului
- analiza normelor juridice din perspectiva principiilor enunţate în noile Coduri
- abordare interdisciplinară cu referiri la ştiinţele de ramură
- este avut în vedere criteriul temporalităţii normelor juridice – principiul neretroactivităţii
- ample referinţe bibliografice.”