Editorul: ”Problemele de Teoria generală a dreptului sunt universale, indiferent de sistemul de drept. Este adevărat că dreptul rămâne, în principal, naţional, dar în cadrul TGD se regăseşte acel limbaj comun atât de necesar comunicării în ştiinţa dreptului, independent de diferenţele fiecăruia, de sistemul de drept din care facem parte fiecare. Diferenţa intrigă, dar nu înseamnă că nu există probleme comune, ce se clarifică prin intermediul Teoriei generale a dreptului, pentru că ea realizează sinteza.

Element de sinteză
Teoria generală a dreptului este o disciplină de sinteză, care oferă o viziune de ansamblu asupra dreptului şi care are scopul de a generaliza şi de a abstractiza. În cadrul acestei discipline se formează constantele dreptului sau pilonii dreptului (dreptul ca ştiinţă), aici se formulează noţiunile, conceptele, principiile şi categoriile fundamentale ale dreptului.
Disciplinele de ramură au rolul de a aprofunda studiul relaţiilor sociale de care se ocupă fiecare. Relaţia dintre Teoria generală a dreptului şi disciplinele de ramură constă în faptul că Teoria generală a dreptului oferă genul proxim, iar disciplinele de ramură oferă diferenţa specifică.

Viziunea autorului
Dreptul ne guvernează viaţa de când apărem pe lume şi până ne stingem, fie că acceptăm, fie că nu, fie că recunoaştem, fie că îl ignorăm sau ne regăsim în el, ne conducem după el şi ne supunem lui. Poate că, într-adevăr trăim sub imperiul dreptului, aşa cum afirmă doctrina americană şi cu atât mai mult este necesar să cunoaştem fundamentele acestuia, să-i înţelegem formele de manifestare în viaţa noastră, indiferent de destinul fiecăruia în această societate din ce în ce mai alertă şi mai exigentă.

Din cuprins
– noţiunea dreptului, realizarea dreptului, tipologia dreptului, proba dreptului
– principiile fundamentale ale dreptului
– norma juridică şi interpretarea acesteia
– izvoarele sau sursele dreptului
– raportul juridic
– actul juridic
– noţiuni de procedură şi răspunderea juridică, având la bază studiul doctrinei franceze, anglo-saxone şi româneşti în materie
– problemele pe care le ridică aplicarea dreptului
– trăsături definitorii ale aplicării dreptului
– fazele procesului de aplicare a dreptului
– interpretarea actelor normative: interpretarea legii, interpretarea reglementărilor administrative, – – interpretarea tratatelor internaţionale şi interpretarea dreptului Uniunii Europene
metodele şi regulile interpretării normelor juridice

Puncte forte
– aprofundarea interpretării contextuale a normelor juridice
– analiza principalelor metode de interpretare a dreptului
– analiza normelor juridice din perspectiva principiilor enunţate în noile Coduri
– abordare interdisciplinară cu referiri la ştiinţele de ramură
– este avut în vedere criteriul temporalităţii normelor juridice – principiul neretroactivităţii
ample referinţe bibliografice”