Editor: ”Ideea scrierii unei lucrări care să cuprindă date și informații din domeniul dreptului penal al afacerilor, utile managerilor și executivilor din cadrul organizațiilor economice, a apărut ca urmare a constatării nevoii și lipsei de pe piață a unui astfel de instrument.
Ghidul omului de afaceri. Cunoașterea și prevenirea riscurilor de natură penală este o carte scrisă în scopul informării persoanelor care conduc afaceri sau care sunt implicate în activitatea economică. Autorii doresc să pună la dispoziția întreprinzătorilor informații sau date menite să le faciliteze acestora cunoașterea dispozițiilor legale penale aplicabile în domeniul afacerilor, în scopul prevenirii riscurilor de natură penală.
Lucrarea de față este destinată, în principal, oamenilor de afaceri, adică persoanelor care inițiază, finanțează, conduc sau supraveghează, într-o formă sau alta, fie direct, fie indirect, întreprinderi.
Informațiile cuprinse în acest ghid sunt utile nu numai pentru oamenii de afaceri, ci și pentru alte categorii de persoane implicate în activități lucrative, cum sunt cele care dețin funcții sau exercită activități în domeniul resurselor umane, contabilității, marketingului ori care îndeplinesc sarcini executive în cadrul unei companii sau organizații economice. Prin materialul cuprins în acest Ghid, am urmărit să aducem la cunoștința celor interesați, într-un limbaj cât mai apropiat de cel comun și accesibil, conținutul actelor normative ce reglementează răspunderea penală pentru fapte comise în domeniul afacerilor sau în legătură cu desfășurarea activităților economice. În plus, cei interesați vor găsi și alte informații necesare sau utile pentru derularea în bune condiții a activității (spre exemplu, proceduri de integritate și anticorupție).
Analizând gradul de cunoaștere a legii penale aplicabile în materia afacerilor de către managerii și executivii din cadrul întreprinderilor, se constată o realitate ușor surprinzătoare, respectiv necunoașterea sau cunoașterea necorespunzătoare a dispozițiilor legale penale din domeniul afacerilor. Pe baza propriei experiențe, am constatat că sunt oameni de afaceri care nu cunosc dispozițiile penale din materia prevenirii și combaterii evaziunii fiscale, spălării banilor sau corupției în mediul privat. Explicația ignorării sau a cunoașterii insuficiente a legislației penale din domeniul economic este aceea că oamenii de afaceri sunt prevalent orientați spre scopul pentru care desfășoară activitatea – obținerea de profit – și mai puțin sunt atenți sau preocupați de chestiuni care nu par a contribui, cel puțin direct, la obținerea de plusvaloare. Într-adevăr, lipsa unei preocupări speciale a întreprinzătorilor în ceea ce privește dobândirea de informații din domeniul juridic este o realitate care nu poate fi trecută cu vederea, deoarece persoanele care investesc resurse în afaceri vizează, aproape fără excepție, realizarea unor avantaje materiale. Cum spuneau românii: finis mercatorum est lucrum (finalitatea întreprinzătorului este profitul).
Oamenii de afaceri trebuie să posede un minimum de informații referitoare la dispozițiile legale penale aplicabile în domeniul economic. Îndrăznim să spunem că deținerea unor cunoștințe din domeniul legislației penale aplicabile materiei afacerilor este esențială pentru persoanele care conduc afaceri sau care sunt implicate la diferite niveluri în activitatea economică, fie în actul decizional, fie în cel de supraveghere sau control, deoarece există riscul ca activitatea pe care o derulează să intre în coliziune cu legislația penală. Persoanele care investesc resurse în afaceri, chiar dacă la momentul realizării investiției nu au fost, în timpul implementării acesteia ar trebui să fie preocupate atât de cunoașterea realităților economice specifice domeniului în care activează sau contextului economic general, cât și de cunoașterea reglementărilor privind evaziunea fiscală, spălarea banilor, corupția în afaceri, criminalitatea gulerelor albe, concurența neloială, răspunderea penală a companiilor etc.
La fel ca în organizațiile din mediul public, și în cadrul organizațiilor private pot fi întâlnite fapte ilicite grave, precum corupția, hărțuirea, șantajul, amenințarea, faptele contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii, fraudele informatice sau operațiunile frauduloase cu instrumente de plată electronică, faptele de evaziune fiscală, spălarea banilor, faptele contra consumatorilor sau de concurență neloială, faptele contra integrității și confidențialității sistemelor sau datelor informatice, falsurile, faptele privind relațiile de serviciu, securitate și protecție în câmpul muncii, faptele contra regimului juridic privind societățile, faptele privind regimul vamal, fraudele contra intereselor financiare ale UE etc.
Mijloacele de drept penal și extrapenal aflate la îndemâna factorilor cu rol în prevenirea, descoperirea și sancționarea persoanelor care comit fapte ce afectează integritatea companiilor care derulează afaceri private sunt cele prevăzute în legea penală (Codul penal, Codul de procedură penală etc.), dar și în alte acte normative, cum sunt cele din domeniile muncii, fiscal, al societăților etc. Instrumentele de natură penală și extrapenală legale, deși au o contribuție substanțială, trebuie și sunt completate cu alte mijloace, care țin în principal de politica organizațiilor private interesate – la rândul lor – de cunoașterea, prevenirea, investigarea și combaterea fenomenului ilicit (infracțional, contravențional etc.) din domeniul afacerilor.
În mediul afacerilor are o largă răspândire butada banii n-au culoare. Această expresie sintetizează, într-o oarecare măsură, ideea că cel mai important lucru în domeniul afacerilor private este acela al obținerii unui profit cât mai consistent, deoarece, simplist văzute lucrurile, eroii domeniului sunt cei care realizează profituri sau câștiguri mari, iar perdanții sunt anonimii, cei ignorați de societate.
Pentru anumiți întreprinzători sau neîntreprinzatori contează prea puțin moralitatea sau chiar legalitatea activității, în raport de scopul principal – succesul afacerii. Nivelul succesului material constituie criteriul după care, în foarte multe situații, sunt judecați încă, din păcate, actorii implicați în câmpul afacerilor.
Într-o altă ordine de idei, constatăm un machiavelism care bântuie afacerile, generat atât de ignorarea totală ori parțială a legalității și moralității, cât și de faptul că domeniul economic (economia) este unul complex și dur, cu mulți competitori, dintre care unii sunt mai puternici, alții mai slabi, unii sunt mai mari, alții mai mici, unii sunt antreprenori pregătiți pentru ceea ce fac, alții sunt lipsiți de profesionalism etc. În teoria managementului riscurilor companiilor sunt identificate mai multe feluri de riscuri, precum: riscurile de piață, riscurile strategice, riscurile operaționale ș.a. Riscul juridic este o categorie a riscurilor operaționale și cuprinde faptele constând în nesocotirea dispozițiilor legale aplicabile și a regulilor ce alcătuiesc sistemul de integritate implementat la nivel particular, care produc efecte negative asupra rezultatelor financiare ale companiilor. De exemplu, constituie asemenea factori de risc săvârșirea de infracțiuni, contravenții, abateri disciplinare sau fapte ilicite cauzatoare de prejudicii.
În paleta riscurilor juridice, care vizează companiile private, după criteriul gravitații consecințelor, primul loc este ocupat de riscul de natură penală. Un astfel de risc este de departe cel mai periculos, deoarece, în situația nefericită în care el se concretizează, poate produce efecte foarte severe, uneori chiar dezastruoase. În cazul persoanelor juridice (societăți, societăți agricole etc.), antrenarea răspunderii penale presupune aplicarea amenzii penale (care poate ajunge până la 3.000.000 lei) și a unor pedepse complementare, printre care se numără și dizolvarea entității juridice în cauză. Pe următorul loc, al scării gravitații riscurilor juridice, se află riscul de natură juridică extrapenală. Aici discutăm despre acele situații în care organizațiile private sunt ținute să răspundă contravențional, civil, fiscal etc. Și în astfel de cazuri, consecințele angajării răspunderii pot fi severe sau relativ severe. Avem în vedere consecințe cum ar fi: amenda contravențională, majorările de întârziere, obligarea la plata unor despăgubiri, revocarea unor autorizații, oprirea activității, confiscarea unor bunuri etc.
Mai mult, în afară de impactul direct produs de aplicarea unor sancțiuni aspre, un alt efect negativ important este cel care vizează afectarea relațiilor cu partenerii de afaceri, consumatorii și instituțiile ori autoritățile publice. Imaginea în câmpul afacerilor se clădește greu și poate fi spulberată printr-o singură încălcare a legii penale, contravenționale, fiscale etc., dacă întreprinderea privată este implicată în săvârșirea de fapte ilicite care afectează integritatea acesteia. Un act de corupție, o faptă de spălare de bani, o fraudă economico-financiară sau o faptă de evaziune fiscală și altele de gravitate similară pot fi letale pentru o companie privată, întrucât, independent de atragerea răspunderii penale, contravenționale sau fiscale, aceasta are un risc considerabil să ajungă în stare de insolvență ori chiar în faliment.
Uneori, simpla angajare în afaceri judiciare penale a unor persoane fizice cu funcții importante la nivelul unei companii private poate avea efectul unui tsunami financiar sau, într-un caz mai puțin nefericit, poate cauza un recul puternic al cifrei de afaceri ori pierderi economice.
Plecăm de la aceste realități, dar și de la observația conform căreia afacerile construite pe baza unor principii de integritate au, dacă nu întotdeauna și pe termen scurt, cel puțin pe termen mediu sau lung, de câștigat, deoarece implementarea unui sistem de integritate și conformitate eficient evită apariția unor probleme de natură penală, contravențională, fiscală sau civilă a căror prevenire este posibilă datorită respectării acestor standarde.
Dacă prevenirea nu reușește, pentru că în mod excepțional sunt posibile și astfel de situații, de foarte mare importanță este gestionarea problemei, managementul crizei și eliminarea sau atenuarea efectelor acesteia.
În ultima vreme, din partea organizațiilor private se distinge o preocupare continuă să își creeze sau să își dezvolte un departament (denumit și compartiment, serviciu, birou) de integritate și conformitate, apt să asigure respectarea activităților relevante pentru acest demers, să monitorizeze mediul de reglementare și să mențină reputația companiei în piață. Totodată, acest compartiment are menirea de a satisface necesitatea oferirii certitudinii valorilor companiilor.
În acest sens, companiile pot apela la un ofițer de conformitate, care împreună cu eventuala echipă din subordinea sa, are rolul de a gestiona toate problemele legate de conformitate. Deși contraindicat, pe alocuri identificăm cazuri de incompatibilitate, în care ofițerul de conformitate desfășoară și alte activități în cadrul organizației, în domenii în care riscul de neconformitate este ridicat, cum ar fi cel juridic sau al prelucrării datelor ce prezintă caracter personal. Formula de lucru în care apare ofițerul de conformitate împreună cu echipa sa poate fi vulnerabilă și prin prisma faptului că există riscul apariției unui conflict de interese din pricina dependenței de un alt departament în ceea ce privește stabilirea nivelului salarial ori a criteriilor de evaluare profesională.
Ca un corolar al celor mai sus arătate, la finalul lucrării, în cadrul Capitolului al XIII-lea, autorii abordează un subiect de mare actualitate – Impactul inteligenței artificiale asupra afacerilor și activității juridice.”
