Editorul: ”Asteptatul Cod al insolventei, adoptat in cele din urma sub forma Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa – M. Of. nr. 466 din 25 iunie 2014, abroga Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, precum si alte acte normative importante din domeniu (Legea nr. 381/2009 privind introducerea concordatului preventiv şi mandatului ad-hoc, O.G. nr. 10/2004 privind falimentul institutiilor de credit, Legea nr. 637/2002 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat in domeniul insolventei), asigurand o reglementare unitara. 

Cu titlu exemplificativ, redam mai jos cateva aspecte esentiale ale acestei reglementări: 

● mandatul ad-hoc si concordatul preventiv sunt reglementate drept proceduri de prevenire a insolventei; 
● creditorul indreptatit sa solicite deschiderea procedurii insolventei este creditorul a carui creanta asupra patrimoniului debitorului este certa, lichida si exigibila de mai mult de 60 de zile; 
● cuantumul minim al creantei pentru a putea fi introdusa cererea de deschidere a procedurii de insolventa este de 40.000 lei atat pentru creditori, cat si pentru debitor; 
● nu poate propune un plan de reorganizare debitorul care, intr-un interval de 5 ani anteriori formularii cererilor introductive, a mai fost subiect al procedurii instituite in baza Noului Cod al insolventei; 
● persoana impotriva careia s-a pronuntat o hotarare definitiva de atragere a raspunderii nu mai poate fi desemnata administrator sau, daca este administrator in alte societati, va fi decazuta din acest drept timp de 10 ani de la data ramanerii definitive a hotararii; 
● judecatorul-sindic poate dispune ca o parte sau intregul pasiv neplatit al debitorului ajuns in stare de insolventa sa fie suportat de membrii organelor de conducere ori de directori/coordonatori cu atributii de control intern ai directiilor, departamentelor sau ai altor structuri asemanatoare, de personalul de executie cu atributii de control intern, cenzorii/auditorii din cadrul institutiei de credit ajunse in stare de insolventa, care au detinut functiile respective in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, daca au contribuit la ajungerea acesteia in stare de insolventa. 

Scopul declarat al Noului Cod il reprezinta instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, cu acordarea, atunci cand este posibil, a sansei de redresare a activitatii acestuia, si are o larga aplicabilitate, adresandu-se atat celor care exploateaza o intreprindere, cat si regiilor autonome.”