Editura: „Despre carte. Drept administrativ. Vol. I. Actul administrativ este o lucrare ce examineaza in profunzime institutia actului administrativ, trasand, dupa cum indica si titlul, repere noi pentru o teorie altfel a acestuia.
Acest prim tom al volumului (Tomul I. Notiune) expune analiza cuprinzatoare a actului administrativ, pornind de la definitia si locul acestuia in sfera dreptului administrativ. Lucrarea continua cu prezentarea clasificarilor actelor administrative, notiune care, desi pare pur teoretica, are o importanta practica insemnata. Ultima parte a volumului este dedicata conditiilor de valabilitate a actelor administrative, in special celor privind competenta, forma, procedura de emitere, obiectul si cauza acestora.
Cartea Drept administrativ. Vol. I. Actul administrativ. Repere noi pentru o teorie altfel este utila deopotriva studentilor, in aprofundarea acestei parti a dreptului administrativ, dar si practicienilor (fie ei avocati, judecatori, procurori, notari sau functionari publici), avand in vedere, pe de o parte, complexitatea abordarii si caracterul practic al acesteia, iar pe de alta, multitudinea de probleme intalnite in viata administrativa.
Despre editia a 2-a
Editia a 2-a, aparuta la mai bine de 10 ani de prima, separa lucrarea in doua tomuri, cel de fata, Tomul I. Notiune, ingloband aspectele legate de definitie, clasificari si conditii de valabilitate, urmand ca Tomul II, Regimul juridic, sa trateze intrarea si iesirea din vigoare a actelor administrative, precum si regimul sanctiunilor aplicabile acestora.
Lucrarea construieste fundatia unei teorii elementare a actului administrativ, folosindu-se de numeroase repere noi, care au aparut fie treptat, prin evolutia lenta a interpretarilor doctrinare si jurisprudentiale, fie subit, prin intrarea in vigoare a Codului administrativ. Astfel, printre cele mai relevante aspecte tratate in aceasta editie, regasim: o analiza mult aprofundata a distinctiei dintre actul administrativ si operatiunea administrativa; o critica severa a privilegiului de jurisdictie de care se bucura administratia publica; demistificarea caracterului executoriu al actelor administrative; analiza sarcinii, ca modalitate a actului administrativ, alaturi de termen si conditie; subclasificarile actelor normative, care ajuta la delimitarea lor neta de cele individuale; argumente suplimentare in favoarea necesitatii de a renunta la conceptul de „capacitate administrativa (restransa)” a autoritatilor publice; o reordonare si, in multe locuri, o rescriere a conditiilor de forma si procedura a actelor administrative.
Elementele de noutate ale acestei editii au fost gandite cu scopul de a reaseza contenciosul administrativ in matricea sa fireasca. Astfel, pentru a limita, pe cat posibil, solutiile de inadmisibilitate intemeiate pe natura controversata a unor manifestari administrative de vointa (denumite adesea eronat: „acte” ori „operatiuni” administrative), autorul a incercat sa generalizeze teoria dezvoltata de instanta noastra suprema in cazul certificatului de urbanism. Apoi, s-a urmarit trasarea unei limite si mai clare intre actul normativ si cel individual, prin propunerea unor subclasificari ale primei categorii.
Este analizata si capacitatea administrativa (restransa) care permite organelor administrative fara personalitate juridica sa stea in instanta in calitate de parati („emitenti”), ingreunand mult situatia procesuala a reclamantului, care trebuie sa cunoasca fara greseala modul de organizare si functionare a autoritatilor administrative, pentru a decide impotriva cui sa isi indrepte actiunea.
Formalismul actului administrativ a fost restructurat din temelii. Plecand de la prevederile legale astazi in vigoare, au fost rescrise practic unele notiuni cum ar fi „contrasemnatura”, „acordul”, „aprobarea” ori „validarea”, constatand (si analizand) totodata si modificarile substantiale aduse de lege regimului aplicabil altora: avizele ori propunerile.
Totodata, a fost tratata in detaliu si notiunea de oportunitate a actului administrativ, cu scopul de a determina unde anume se situeaza limita intre oportunitatea cenzurabila judiciar si cea ramasa la discretia organului administrativ.”
