Editorul: “Autorul cărţii pare că nu mai are nevoie de nicio prezentare. Toată lumea îl cunoaște pe Cornel Dinu. A strălucit ca fotbalist, a fost un antrenor de mare clasă, un model călăuzitor pentru ceilalți antrenori și pentru jucătorii săi, precum şi un creator de repere în perioada de bâjbâieli legislative de la începutul anilor ’90. Îl vedem adesea în emisiunile sportive, în postura de comentator și analist neîntrecut al sportului rege. Așadar, Procuroru’ sau Mister, așa cum i se mai spune, pare să nu mai aibă mistere. Oare? Misterele lui Mister demonstrează contrariul, dezvăluind alte și alte lucruri neștiute, atât din lumea fotbalului, cât și din lumea largă și … rotundă, asemenea unei mingi de fotbal. Poveștile se rostogolesc repede, fazele se succedă în mare viteză, ținând cititorul în priză, făcându-l să stea cu sufletul la gură. Este o carte incitantă, pe care e greu să o lași din mână, care trezește amintiri, care naște întrebări și controverse.”
JURIDICE.ro: Volumul „Misterele lui Mister” reprezintă partea a treia a captivantului roman autobiografic al apreciatului om de fotbal Cornel Dinu, licenţiat al Facultăţii de Drept a Universităţii din Bucureşti, al cărui tată, aşa cum aflăm din emoţionantele confesiuni ale autorului, a fost trimis de regimul comunist „la munca de jos”. Astfel, „din magistrat de valoare” al Târgoviştei şi „doctor în drept la Liẻge”, acesta a ajuns în acele vremuri triste „maistru sondor la schela petrolieră Viforâta”.
Juriştii care vor avea privilegiul de a se delecta citind minunata carte a „Procurorului” Cornel Dinu vor avea plăcuta surpriză de a descoperi în paginile acesteia portrete şi evocări ale numeroase personalităţi pe care „Mister” le-a cunoscut de-a lungul bogatei şi instructivei sale vieţi, între care şi unii dintre excepţionalii dascăli ai autorului şi atâtor generaţii de absolvenţi ai Facultăţii de Drept din Bucureşti, dintre care amintim pe Profesorii: Ion Traian Ştefănescu (elogiat ca„intelectual de excepţie” şi „personalitate versată la atâta trecut prin lume, capabil să vadă la interlocutori chiar şi ceea ce vor aceştia să ascundă”), Nicolae Popa (care, „pe lângă alte calităţi, are şi acum aceeaşi iubire de prieteni”) şi Emil Molcuţ (considerat „ultimul romanist de nivel european, după profesorul Tomulescu”) ş.a., cu care memorialistul a păstrat în mod lăudabil o permanentă legătură.
