Autorii: ”Toata lumea il cunoaste intr-o anumita masura pe Domnul Profesor Liviu Pop. Impresia colectiva pe care a reusit sa o imprime cunoscutilor este legata de profesorat si de un zambet asociat. Cei care l-au intalnit au avut in fata un profesor si un om.

Cine este Profesorul Liviu Pop? Dincolo de biografia oficiala universitara pe care toata lumea poate sa o cunoasca citind un rezumat si care este realmente impresionanta, nu putem sa nu observam cateva trasaturi pretioase si rare in universitate: pragmatismul si claritatea. Prima calitate o regasim in tot ce este scris sau poarta amprenta profesorului. O abordare transanta a obligatiilor si drepturilor reale, ce respecta exigentele stiintei dreptului si abordeaza intotdeauna institutiile si intrebarile centrale, fara a se ascunde in spatele fatetelor „oculte” ale textelor legale (care pentru alti teoreticieni au avut si au un pregnant rol disuasiv) sau in spatele exprimarilor echivoce. Un scolastic si modern, in acelasi timp! Abordarile sale au urmat intotdeauna linia traditionala a discursului juridic, fara ca prin aceasta sa aiba nimic desuet. Dimpotriva, noutatile legislative au fost mereu in centrul preocuparilor. Si astfel, am avut si avem parte de un scolastic militand pentru transformarea stiintei dreptului. Pragmatismul ar fi fost insa o calitate fara acoperire daca nu era dublat de claritate. Cine a avut parte de cursurile orale ale Domnului Profesor si a citit lucrarile sale isi aminteste, desigur, doua detalii: limpezimea expunerii si abilitatea sa naturala de a determina auditoriul sa absoarba structura discursului. Aceleasi calitati le regasim si in scrisul pe care ni l-a oferit. Discursul „prietenos” pe care l-a intretinut vadeste interes pentru a comunica celorlalti cunostintele sale. Nu este vorba de un exercitiu de admiratie intelectuala. Este vorba de magisterium. Discursul sau ne aminteste de observatiile lui Primo Levi: scrisul pretios nu ascunde neaparat o gandire valoroasa, dupa cum scrisul limpede nu vine dintr-o gandire simpla. Scrisul trebuie sa insemne comunicare si cine comunica este fericit! Pare ca profesorul a avut totdeauna in vedere aceste adevaruri elementare si s-a bucurat intotdeauna de o comunicare impecabila.

Cine este omul Liviu Pop? Nu este neaparat disociabila calitatea sa umana de cea de profesor, sau invers. Merita facuta insa distinctia, pentru ca, uneori, intre un profesor si viata sa exista o mare distanta. Nu se intampla aici. Cine il cunoaste nu poate sa nu fi observat vitalitatea sa, simtul umorului si buna sa dispozitie. Un intelectual disponibil pentru cei din jur si prietenos. Prietenia sa, dublata de un spirit de observatie neobisnuit, manifestat printr-o ironie, uneori acida, dar niciodata injusta, mascheaza o constiinta nu intotdeauna optimista, cum pare la prima vedere. Intelegerea sa pentru oameni si neajunsurile lor, lipsa de ranchiuna dizolvata aproape totdeauna in umor sunt calitati rare. Experienta a doua epoci atat de diferite a generat o personalitate cu abilitatea de a intelege si tolera, intr-un mod intelept, realitati si persoane fata de care noi, cei mai tineri, am fi manifestat reticente adesea nedrepte. Probabil ca avem cu totii de invatat din aceasta forma profunda de intelegere a lucrurilor.

Noi toti, ca fosti studenti, colaboratori, coautori, prieteni, admiratori, trebuie sa ii multumim. Trebuie sa ii multumeasca si cei care au avut parte de ironia sa, daca aceasta le-a servit la ceva. Noi, autorii acestor prea putine cuvinte, ii multumim pentru darul pe care ni l-a facut fiindu-ne profesor si pentru prietenia cu care ne-a indreptat si sustinut.”

Pentru a cumpara aceasta carte, click aici.