Editorul: ”Avocatura în România – 150 de ani în linia întâi a luptei pentru Drept este un volum editat în onoarea avocaților români și a profesiei de avocat.

Inițiat și coordonat de d-na Monica Livescu, decanul Baroului Vâlcea, volumul reunește o colecție de studii juridice scrise de lectorii care au participat la Conferințele Baroului Vâlcea, unele fiind înseși prelegerile susținute în cadrul conferințelor sau chiar transcriptul unor dezbateri de la conferințe, cum ar fi Interpretarea legii penale mai favorabile – aplicare globală sau pe instituții? (dezbatere ce a avut loc în cadrul conferinței „Noile coduri penale – de la lege la practică”, pe marginea pronunțării Deciziei nr. 265 din 6 mai 2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Codul penal).

Veți avea ocazia să descoperiți în acest volum articole interesante, pe teme diverse și actuale, dintre care enumerăm numai câteva:
•    exercitarea profesiei de avocat – Directiva Bolkenstein – comunicările comerciale ale profesiilor reglementate (Călin-Andrei Zamfirescu); Dialogul inter-profesional dintre judecători și avocați (Rodica Aida Popa);
•    protecția drepturilor omului – Efectivitatea dreptului de acces la Justiție în materie civilă (Corneliu Bîrsan, Monica Livescu); Principiul retroactivității legii penale mai favorabile în jurisprudența C.E.D.O. (Bianca Selejan-Guțan), Hotărârea C.E.D.O. în cauza Preda s.a. c. României. Da capo al fine? (Beatrice Rămășcanu);
•    drept privat – Clauza voluntară de inalienabilitate (Valeriu Stoica); Independența patrimonială a soților în cadrul regimului primar imperativ (Marieta Avram); Competența și participanții în noul Cod de procedură civilă (Gabriel Boroi); Soluționarea recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție în materia contenciosului administrativ (Eugenia Marin);
•    drept penal – Cât de „globală” trebuie să fie aplicarea globală a legii penale mai favorabile? (Daniel Atasiei); Garantarea secretului profesional al avocatului în lumina noului Cod de procedură penală (Gheorghiță Mateuț); Controlul judiciar al actelor procurorilor (Mihail Udroiu).

În finalul volumului au fost incluse și concluziile unor anchete sociologice despre avocatură și mediul de afaceri, precum și opiniile și exigențele magistraților privind activitatea avocațială.”

Monica Livescu:  ”Apariţia acestui volum, Avocatura în România. 150 de ani în linia întâi a luptei pentru drept, este prilejuită şi dedicată aniversării a 150 de ani de la reglementarea primei organizări în corp profesional a avocaţilor din România.

Legea pentru constituirea Corpului de Advocaţi nr. 1709 din 4 decembrie 1864 reprezintă prima reglementare modernă a exercitării profesiei de avocat, integrându-se în contextul general al marii opere legislative dintre anii 1864-1866, care a pus bazele statului român modern.

Principiile de organizare consacrate prin această primă lege a profesiei de avocat au supravieţuit trecerii timpului, multe fiind preluate în cadrul reglementărilor ulterioare, până la actuala reglementare a organizării şi exercitării profesiei de avocat – Legea nr. 51/1995.

Publicarea în prezentul volum, în facsimil, a paginilor din Monitorul Oficial nr. 65 din 23 martie – 4 aprilie 1865, care conţin primele „Tablouri Parţiale de Advocaţi… spre a cunoaşte Curţile şi Tribunalele precum şi cei interesaţi numele advocaţilor”, reprezintă o incursiune istorică – necesară, am socotit noi – cu privire la naşterea profesiei de avocat în România, a cărei aniversare o avem în vedere.

De ce „În linia întâi a luptei pentru Drept”?

Pentru că avocaţii sunt cei care apără drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale persoanelor, fiind primii care intră în contact cu nevoile juridice ale acestora.

Pentru că avocaţii sunt primii care filtrează problemele oamenilor, dându-le haina juridică potrivită, pentru a fi apoi analizate de judecători.

Pentru că avocaţii sunt primii care percep şi durerea pe care o resimte omul, atunci când dreptul său este încălcat, şi tot ei trebuie să găsească mecanismele juridice adecvate care să contribuie la restabilirea legalităţii şi satisfacerea nevoii de dreptate. Dacă dreptul este o condiţie a existenţei morale a fiinţei umane, apărarea sa este impusă de necesitatea autoconservării morale, aşa cum spunea Rudolph von Ihering.

În faţa avocaţilor stau magistraţii, chemaţi nu numai să aplice legea, ci să facă dreptate aplicând legea, după cum îşi exprima ţelul o tânără magistrat.

Dacă împărtăşim ideea că, într-o societate întemeiată pe valorile democraţiei şi ale statului de drept, avocatul este indispensabil justiţiei şi justiţiabililor, atunci acceptăm că dialogul interprofesional constituie cheia pentru un act de justiţie realizat în beneficiul oamenilor.

Tocmai de aceea, volumul nostru reuneşte opinii juridice şi punctele de vedere ale unor avocaţi, magistraţi, profesori de drept, formatori I.N.P.P.A. și I.N.M., pentru că „schimbul de principii juridice şi de valori etice comune între toţi profesioniştii implicaţi în procesul juridic este esenţial pentru o bună administrare a justiţiei”, aşa cum se subliniază în Avizul (2013) 16 al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni.

Ce aniversăm?

Dacă împlinirea a 150 ani de la prima organizare a profesiei de avocat în România a fost punctul de plecare al ideii apariţiei acestui volum, alte două evenimente completează semnificaţia acestui moment.

Aniversăm 20 de ani de la adoptarea Legii nr. 51/1995, prin care avocatura a redevenit profesie liberală.

Aniversăm 10 ani de la debutul proiectului „Conferinţele Baroului Vâlcea”, ca formă de pregătire profesională continuă, nu numai pentru avocaţii din baroul nostru, ci şi pentru colegii avocaţi din alte zeci de barouri din ţară, precum şi pentru magistraţi, deopotrivă. Am anticipat astfel, într-o modalitate specifică, unul dintre generoasele principii ale Avizului (2013) 16 al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni: formarea profesională comună magistraţi – avocaţi.

Prima dintre aceste conferinţe – „Avocatul român pe drumul integrării europene” – a definit frământările profesiei noastre la începutul unei tranziţii dificile de integrare într-un nou sistem de drept. Am continuat apoi, an de an, cu acele conferinţe în care am încercat să desluşim tainele noilor Coduri în materie civilă şi penală sau alte probleme juridice de mare interes.

Unul din dezideratele adoptării legii din 1864 a fost asigurarea primului corp de specialişti ai dreptului, care să fie de real ajutor în implementarea noi legislaţii – Codul civil şi Codul de procedură civilă din 1865, Codul penal şi de procedură penală (1865), Codul de Comerţ (1868).

Reforma legislativă a ultimilor ani impune asumarea aceluiaşi deziderat, prin pregătire şi perfecţionare continuă.

Într-o societate în care informaţiile sunt în continuă schimbare, Conferinţele Baroului Vâlcea au încercat sa răspundă nu numai nevoii de cunoaştere a corpului nostru profesional, ci să dezvolte şi capacitatea participanţilor de a se adapta schimbărilor, de a prevedea şi de a se pregăti pentru schimbările prezentului, dar, mai ales, ale viitorului.

Realitatea implementării noilor Coduri obligă avocaţii la o inspiraţie permanentă, fundamentată pe o cultură juridică solidă, fiindcă numai astfel profesia noastră va dăinui: prin avocaţi autentici şi bine pregătiţi, care îşi respectă misiunea şi valorile Corpului profesional din care fac parte.

De ce un volum de studii juridice?

Între altele, aniversările au şi rolul de aducere aminte asupra evenimentelor din trecut şi de a genera momente de reflecţie, care să ne pregătească pentru noi începuturi, pornind de la experienţele acumulate.

Când am început demersul editării acestui volum, m-am gândit că este datoria mea de a nu lăsa să treacă momente importante ale istoriei noastre, fără a fi  marcate – cum altfel? – dacă nu prin cel mai frumos şi specific mod în care ne manifestăm ca profesionişti ai dreptului: dezbaterile de idei, dezbaterile juridice.

Mulţumesc Editurii Hamangiu că ne-a fost alături în acest proiect, cu profesionalismul care o caracterizează şi dedicarea oamenilor care alcătuiesc această echipă editorială.

Le mulţumesc, şi pe această cale, tuturor autorilor care au fost de acord să contribuie la acest volum – colegi avocaţi, magistraţi, profesori de drept, pentru că în acest mod ne-au dăruit şi o parte din fiinţa lor, din gândurile, cunoştinţele şi experienţa lor, dând astfel o frumoasă expresie dorinţei de a face BINE.

Dedicarea volumului pentru momentul aniversar al profesiei de avocat este o recunoaştere a rolului esenţial al avocatului în administrarea echitabilă a justiţiei, ca o condiţie esenţială a Statului de drept şi a unei societăţi democratice, definit astfel prin Carta principiilor fundamentale ale avocatului european.

Recursul la istorie este încă o dată necesar pentru a desluşi sensul misiunii avocaţilor. De aceea, este util să ne reamintim, în astfel de momente aniversare, modul în care acest rol a fost perceput de-a lungul timpului.

În expunerea de motive a Legii pentru organizarea Corpului Avocaţilor, adoptată la 12 martie 1907, prezentată în Parlament de Ministrul Justiţiei, se sublinia că „misiunea advocatului este importantă atât ca factor în distribuirea justiţiei, cât şi ca, consilier în raport cu publicul. Advocatul dă justiţiei elementele hotărârilor sale şi infiltrează în public ideile sale. Un corp de avocaţi bine organizat este necesar atât pentru concursul ce trebuie să dea justiţiei, cât şi pentru influenţa ce el o exercită asupra moravurilor ţării”.

Expunerea de motive a Legii profesiei de avocat adoptată la 21 februarie 1923 sublinia că „Advocaţii, prin rolul social si juridic ce îndeplinesc, prin autoritatea morală ce le dă puterea verbului pusă în slujba dreptăţii imanente şi a legilor positive, sunt chemaţi (…) să fie, pe lângă factori sociali şi de progres de primă importanţă, adevărate trupe de acoperire ale consolidării noastre naţionale şi juridice. Soli ai împăciuirii (…) ei au chemarea de a linişti spiritele îngrijorate şi agitate, netezind calea dreptăţii şi mărind prestigiul judecaţilor.”

Stă în puterea fiecăruia dintre noi de a impune respectarea acestei misiuni a avocatului şi de a avea responsabilitatea viitorului, în scopul dezvoltării durabile a societăţii.

De aceea, este necesar să ne regăsim întotdeauna puterea şi înţelepciunea de a o lua de la capăt în lunga şi anevoioasa luptă pentru Drept!”