Frământările unui judecător | Dumitru Virgil Diaconu

Copyright by UJMAG.roEditorul: ”Sunt judecător, judecător în penal de aproximativ 20 de ani, o viaţă de om m-am dedicat justiţiei, dar vremuri ca astăzi n-am mai trăit. O presiune uriaşă pe justiţie, mai ales pe o parte a ei şi anume justiţia penală, apasă, apasă lună de lună, săptămână de săptămână, zi de zi.

Deschid televizorul şi văd sentinţe sau decizii afişate, cu ani grei de condamnare pentru persoane publice din vârful României postdecembriste. Aud şi eu, ca telespectator, argumente uneori pertinente, dar cele mai multe neavenite – la politică, la fotbal, şi în ultimul timp, şi la justiţie toată lumea se pricepe – fiind părtaş la o justiţie ce se vrea paralelă cu justiţia normală, o justiţie televizată cu verdicte categorice de condamnare sau achitare. Nu au îndoieli comentatorii, sunt atât de siguri pe ei – ştiu, însă, că există dictonul „cugeţi bine atunci când ai multe îndoieli” – astfel că verdictul lor implacabil, răsunător se impune în conştiinţa oamenilor, convingându-i de justeţea concluziilor lor. Toate acestea, înainte de a se pronunţa judecătorul!”