Andrei Săvescu: “Lucrarea lui Gheorghe Piperea este necinstită. Are un titlu înșelător: Drept comercial. Întreprinderea. Cartea este cu mult mai mult decât atât, sunt în ea patru lucrări, care mi se par atât de importante încât, în pofida obiceiului, o să le pun cu liniuță:
– una care clarifică noțiunile de “profesionist” și “întreprindere”
– una cu privire la persoană juridică, la nivelul unui exhaustiv curs de drept civil pentru anul I
– una de Drept societar (în principal societăți comerciale, dar nu numai)
– una despre exploatarea întreprinderilor de către entitățile colective fără personalitate juridică.

Este o lucrare pe care v-o recomand cu căldură. Chiar dacă veți găsi în ea și idei cu care nu sunteți de acord, urmărirea expunerii merită întregul efort.”

Editorul: “Drept comercial. Întreprinderea este prima lucrare care tratează dreptul comercial în concepţia Noului Cod civil. Deşi sunt voci care constată dispariţia dreptului comercial, autorul demonstrează că, în fapt, asistăm la o “comercializare” a dreptului civil.

Intenţia noii reglementări este de a reuni dreptul comercial sub reglementarea Noului Cod civil, într-o singură ramură de drept. În locul dihotomiei drept comercial – drept civil, Noul Cod civil intenţionează instaurarea unui sistem unitar de reglementare, raporturile juridice dintre profesionişti (comercianţii şi ceilalţi participanţi la raporturile juridice de afaceri) urmând a fi reglementate direct şi originar de Noul Cod civil. Cel puţin la prima vedere, dualismul dreptului privat este abandonat de legiuitorul român începând cu data de 1 octombrie 2011.

În această nouă concepţie a dreptului comercial, care foloseşte termenul de profesionist, întreprinderea joacă un rol central. În funcţie de existenţa sau nu a unei întreprinderi urmează a fi calificat raportul juridic ca fiind între profesionişti sau între simpli particulari.

Lucrarea are un pronunţat caracter practic. Autorul explică noile instituţii specifice profesioniştilor (inalienabilitatea, insesizabilitatea, separaţia de patrimonii, fragmentarea patrimoniului şi segregarea creditorilor, fiducia, impreviziunea etc.) şi noutăţile aduse în materiile clasice din dreptul comercial (răspunderea statului pentru societăţile din portofolii, lipsa de efecte a personalităţii juridice atunci când aceasta este invocată cu rea credinţă, modificările aduse în materia atacării actelor organelor persoanei juridice, dispariţia capacităţii speciale de folosinţă a persoanelor juridice cu scop lucrativ etc.).“