Instituția asistentului judiciar din România | Gioni Popa-Roman, Cătălin Făghian

Asistentul judiciar – parte integrantă a completului de judecată în cauzele de muncă și asigurări sociale – rămâne, paradoxal, o verigă ignorată din arhitectura justiției. Cu toate că participă activ la deliberări, are drept de vot consultativ (dar cvasi-decisiv), motivează și își asumă o răspundere directă asupra hotărârilor, statutul său profesional rămâne precar. Cartea scoate în evidență lipsa de reglementare coerentă, incompatibilitățile abuzive, diferențele salariale nejustificate, dar și o practică neunitară a instanțelor în recunoașterea acestui rol. Este o radiografie a unei disfuncții sistemice tăcute, nemeritate, dar grave.

Lucrarea este structurată în 33 de capitole, cu o abordare interdisciplinară și comparativă. Conține:
-analize istorico-juridice privind evoluția instituției;
-evaluarea atribuțiilor, drepturilor, responsabilităților și limitărilor legale;
-examinarea jurisprudenței naționale și europene;
-aspecte constituționale privind discriminarea instituțională;
-propuneri legislative (lege ferenda) și soluții pentru redefinirea rolului asistentului judiciar. Este, în egală măsură, un studiu de specialitate, un manifest pentru reformă și un apel la echitate juridică.

Cartea se adresează nu doar asistenților judiciari, ci și:
-judecătorilor și grefierilor;
-studenților și doctoranzilor în dreptul muncii;
-sindicaliștilor și specialiștilor în relații profesionale;
-legiuitorilor și reprezentanților Ministerului Justiției. Este o lucrare de pionierat care poate influența practica judiciară, poate genera inițiative legislative și poate contribui la reevaluarea locului real al asistentului judiciar în justiție, după 25 de ani de marginalizare legislativă abuzivă.