Editorul: “Europa comunitara a impus inflexibila paradigma a concurentei, fondatoare a unei noi ordini, ordinea concurentiala. Nu ca ordine normativa insa, de tip kelsenian, ci ca forma de rationalitate care impregneaza intregul organism social si orienteaza, evident, ordinea juridica. Firesc deci ca dreptul comunitar al concurentei, conceput din intalnirea ideologiei neo-liberale cu obiective politice mai mult sau mai putin discrete, sa canalizeze si sa limiteze prerogativele etatice, supunandu-le legilor pietei. Intr-adevar, odata instaurat controlul ajutoarelor de stat, actiunea etatica in economie, esentiala reduta istorica europeana, a capitulat.

Carticica pe care o propunem in mod egal juristilor si economistilor incearca sa scoata din obscuritate doar un detaliu din marele joc de puzzle comunitar, cel referitor la relatia dintre politicile publice europene, teoriile economice intemeietoare si destinul Europei Unite intr-o ordine concurentiala care a depasit insa frontierele europene, devenind planetara.”