Metodica investigării infracțiunilor de trafic de ființe umane. Monografie | Vitalie Jitariuc

Editura: „Monografia elaborata de dl. Jitariuc Vitalie s-a intemeiat pe un aparat conceptual teoretic bine insușit si valorificat in cadrul lucrarii. In calitate de baza metodologica a cercetarii a servit sistemul unor interpretari generale, particulare și speciale, de analiza științifica, aplicate atat individual, cat și in coroborare. Nemijlocit a fost aplicata metoda comparativa, statistica, cea a modelarii, sistemica, metoda situaționala in raport cu cercetarea anumitor procese și fenomene.

Monografia este constituita din 3 capitole. In conținutul primului capitol, intitulat „Caracteristica obiectului probatoriului in cazurile privind traficul de ființe umane” o atenție deosebita se acorda conceptului de proba și probatoriu; este redat și argumentat specificul probelor și a probatoriului in cazurile privind traficul de ființe umane. Tot aici sunt descrise cu lux de amanunt circumstanțele care urmeaza a fi stabilite in procesul investigarii infracțiunilor de trafic de ființe umane. Acest capitol mai include și o incursiune pe segmentul descoperirii cauzelor și condițiilor care au contribuit la savarșirea infracțiunilor de trafic de ființe umane. Aici autorul reușește sa ne convinga ca urmarirea penala in cazul infracțiunilor de trafic de ființe umane reprezinta un sistem care include urmatoarele componente: 1) identificarea surselor probatorii și a informațiilor orientative; 2) procesul probatoriu (stabilirea circumstanțelor care constituie obiectul probatoriului); 3) prognozarea unei eventuale impotriviri urmaririi penale și neutralizarea acesteia prin metode și mijloace criminalistice.

In urmatorul capitol, al doilea, cu genericul „Sesizarea organelor de urmarire penala și pornirea urmaririi penale in cazurile privind traficul de ființe umane” s-a purces la: expunerea și caracterizarea specificului sesizarii organelor de urmarire penala referitor la cazurile de trafic de ființe umane; au fost identificate particularitațile pornirii urmaririi penale in cazurile privind traficul de ființe umane; se vorbește despre faza investigațiilor inițiale și ulterioare in procesul cercetarii faptelor de trafic de ființe umane, a fost analizata interacțiunea organului de urmarire penala cu structurile speciale de investigații, precum și cooperarea internaționala in procesul cercetarii faptelor de trafic de ființe umane de trafic de ființe umane. In acest context, au fost aplicate pe larg reglementarile de drept procesual penal din alte state cu referire la acest subiect, fiind vorba, in special despre normele de drept penal din Romania și din alte state.

In conținutul acestui compartiment al monografiei, autorul reușește sa ne demonstreze ca, in mare parte, urmarirea penala in cazurile de trafic de ființe umane este inceputa in baza sesizarilor adresate organului de urmarire penala de victimele infracțiunii sau de partea vatamata (art.262, alin.(1), pct.1), art. 263 C.pr.pen. al RM); sursa primara și principala de informare a organului de urmarire penala, in situația data, este victima/partea vatamata (prin prisma art.58-60 C.pr.pen. al RM), care urmeaza a fi audiata (cu respectarea prevederilor art.311 C.pen. al RM).

Totuși, argumenteaza autorul, cea mai eficienta schema de descoperire a infracțiunilor de trafic de ființe umane este, totuși, urmarirea faptuitorilor in baza informațiilor sesizate de ofițerii de investigații și de colaboratorii organelor de urmarire penala (art.262, alin.(1), pct.4) și alin.(3) C.pr.pen. al RM). Nu scapa din vedere și urmatorul fapt: sesizarile privind traficul de persoane pot fi adresate organului de urmarire penala și de alte entitați – de organizații neguvernamentale la care s-a adresat victima, de persoane carora le-au devenit cunoscute asemenea fapte (denunț – art.262, alin.(1), pct.2), art. 263, alin.(2) C.pr.pen. al RM), mai rar poate fi și autodenunțul vreunuia dintre participanții la infracțiunea de trafic de ființe umane (autodenunț – art.262, alin.(1), pct.3), art.264 C.pr.pen. al RM), precum și de catre oganul de constatare (proces-verbal cu privire la constatarea infractiunii – art.262, alin.(1), pct.31) C.pr.pen. al RM).

Al treilea capitol, intitulat „Specificul procedeelor probatorii in cauzele penale de trafic de ființe umane” trece in revista particularitațile efectuarii anumitor acțiuni de urmarire penala pe aceasta categorie de dosare, și anume: cercetarea la fața locului, efectuarea de percheziții și ridicari, audierea victimei infracțiunii de trafic de ființe umane, audierea martorilor, audierea banuitului, invinuitului, examinarea corporala, prezentarea pentru recunoaștere, confruntarea, reconstituirea, verificarea declarațiilor la fața locului și experimental.

Nu in ultimul rand, autorul monografiei reflecta și specificul aplicarii cunoștințelor speciale in procesul investigarii faptelor de trafic de ființe umane. Toate aceste acțiuni de urmarire penala sunt descrise și analizate in corelație cu specificul investigarii faptelor de trafic de ființe umane.”