România – Statele Unite ale Americii. 25 de ani de Parteneriat Strategic. Trecut, prezent, viitor | Alexandru Cristian

Editura: “Relațiile româno-americane au reprezentat factori de echilibru și dezvoltare în țara noastră. Deși am intrat în contact direct doar în anul 1843, ne-am oficializat relațiile abia în anul 1880. În acei ani, cele două țări s-au axat pe dezvoltarea internă și pe dobândirea unui statut internațional. Principatele Române, aflate la gurile Dunării, luptau pentru independență și pentru croirea unui viitor propriu, iar Statele Unite ale Americii pentru făurirea unui stat național, unitar, modern, bazat pe valorile insuflate de Revoluția Americană.

Puterea americană a fost privită în diferite moduri de-a lungul istoriei. Evoluția Istoriei ne-a arătat că marile puteri au perioade de ascensiune, stagnare și declin. Începând cu puterea americană am descoperit că o superputere sau hiperputere poate avea și o perioadă de transformare.

„Statele Unite ale Americii vor deveni o putere brainy, o putere guvernată de creiere inteligente care se va adapta transformărilor viitorului și, în mod cert, își vor păstra hegemonia la nivel mondial. Am analizat conceptul de brainy power și, la finalul cărții, este prezentată o reflecție asupra acestei idei noi de putere care se adaptează și inovează, în fapt, o putere cu o unicitate nemaiîntâlnită pe scena Istoriei”, ne spune autorul.

Potrivit acestuia, România a evoluat și ea împreună cu Statele Unite ale Americii, devenind un partener de încredere și un foarte important aliat în Regiunea Extinsă a Mării Negre. Parteneriatul Strategic a reprezentat o șansă istorică pentru țara noastră.

„România și Statele Unite ale Americii au o istorie asemănătoare în multe privințe. Ambele state au luptat pentru câștigarea independenței, suveranității și recunoașterii pe scena istoriei. Diferențele au ținut de modelul civilizațional în care au fost create cele două state”, arată Alexandru Cristian. El ne invită să îi citim cartea, „un florilegiu de eseuri dedicate relațiilor celor două state, dar și al unor analize ce privesc evoluția Statelor Unite ale Americii”, pe care o vede drept „o putere hegemonică cu mulți competitori”.”

Simona M. Vrăbiescu Kleckner: “America, pe lângă NATO, a oferit un Parteneriat Strategic cu țările estice, după cum a fost cazul României în 1997, când avea, după 50 de ani, un guvern democrat. Atunci ea fiind considerată un prieten devotat în regiune s-a înființat un Parteneriat Strategic cu America în domeniul economic și al securității, după aderarea ei în 2004 în NATO, în 2011 a fost semnat un Tratat bilateral în cadrul Parteneriatului în vederea cooperării în domeniul socio-economic și securitate energetică.
Mulțumim autorului Alexandru Cristian (…) care argumentează în favoarea dezvoltării relației bilaterale cu SUA, având viziunea unei Cortine de Oțel, reprezentând consolidarea unei frontiere geopolitice și unei zone geostrategice importante, atât pentru SUA cât și pentru țara noastră.”

Autorul: “La 25 de ani de la apariția acestui format de relație bilaterală, Parteneriatul Strategic, ce a evoluat excelent, sper că ambele țări vor împlini dezideratul final al acestui Parteneriat, o relație politico-diplomatică aprofundată marcată de apariția unui tratat bilateral în domeniul economic, social, financiar dar și de securitate și apărare. Mă voi încumeta să afirm că posibilitatea apariției unui Tratat de Alianță între România și Statele Unite ale Americii nu este o utopie geopolitică și nici un vis de neîmplinit.
Un tratat solid de cooperare și alianță între Statele Unite ale Americii și România ar reprezenta culminarea bunelor relații bilaterale și ar fi un mesaj puternic pentru partenerii noștri din Uniunea Europeană și Organizația Alianței Tratatului Atlanticului de Nord. Dacă Federația Rusă și-a dezvoltat mecanisme de A2AD, Anti-Acces /Area Denial, prin construirea unor capabilități puternice în Marea Neagră, țara noastră nu poate riposta decât prin strângerea relației bilaterale româno-americane, dar și a păstrării angajamentelor în Uniunea Europeană și NATO.
Un tratat de cooperare și alianță care să formalizeze domenii de cooperare și schimb la nivel de educație, cercetare, ecologic, turism, antreprenoriat alături de excelentele relații la nivel militar-strategic dintre ambele state. Desigur, necesită mult efort și timp pentru această realizare care în opinia mea este posibilă și reprezintă rezultatul efortului depus de întregul aparat administrativ al țării noastre, dar și de administrația americană.”