Editorul: “Lucrarea de faţă abordează un subiect deosebit de dezbătut şi, în aceeaşi măsură, controversat, cu precădere în ultimii ani, referitor la tehnica investigativă reprezentată de interceptările şi înregistrările audio sau video utilizate în cadrul unui proces penal.

Dezbătut, inclusiv de mass-media, deoarece acest procedeu probatoriu modern de cercetare permite, prin specificul său, aflarea unor date sau situaţii care nu pot fi obţinute pe alte căi şi care, de multe ori, probează aproape singure săvârşirea unor fapte de natură penală.

Controversat, deoarece, fiind un mijloc de investigare ascuns, prin natura respectivă naşte numeroase discuţii sau polemici cu privire la punerea sa în practică şi la respectarea ori nerespectarea legislaţiei, încă perfectibilă, care îl reglementează.

Numeroasele abordări noi pentru literatura juridică românească legate de materia cercetată, printre care amintim consecinţele, remediile şi sancţiunile care vizează nerespectările dispoziţiilor legale referitoare la diversele operaţiuni efectuate cu înregistrările audio sau video judiciare sau analiza acelor interceptări care au ca obiect raporturile avocat – client, jurnalist – sursă ş.a.m.d., dar şi tratarea cu maximă minuţiozitate a aproape tot ce este legat de subiectul aprofundat, din perspectiva practicianului, fac din prezenta lucrare una dintre cele mai complete apariţii editoriale pe această temă, adresată tuturor categoriilor de jurişti, fie aceştia penalişti ori nu, dar, de ce nu, şi acelora, nu puţini, pur şi simplu interesaţi de funcţionarea legală şi corectă a mecanismelor interceptărilor de sunete şi de imagini utilizate în scop judiciar.“