Editorul: “Tratatul de criminalitate informatică (vol. I) este prima lucrare autohtonă care își asumă o analiză juridică cu adevărat aprofundată, dar în același timp multidisciplinară, a fenomenului criminalității informatice.

Din start, scopul declarat al lucrării este acela de a acoperi lipsurile actuale identificate în literatura de specialitate autohtonă și de a oferi soluții jurisprudențiale lipsite de echivoc la diverse probleme ce au generat o practică judiciară neunitară sau soluții discutabile în plan juridic. Deși ocazional analiza este una în plan conceptual, centrul de greutate al acestui tratat constă în analizarea separată a sute de exemple identificate îndeosebi la nivelul practicii judiciare și propunerea unor încadrări juridice concrete, însoțite de argumente în vederea respingerii altor construcții juridice apreciate ca fiind discutabile.

Lucrarea face o radiografie completă a trei infracțiuni: accesul neautorizat la un sistem informatic (art. 360 C.pen.), frauda informatică (art. 249 C.pen.) și falsul informatic (art. 325 C.pen.). Nu au fost însă ignorate nici raporturile juridice deosebit de complexe existente fie între infracțiunile informatice, fie între acestea și alte infracțiuni tradiționale. Analiza este, așadar, extinsă dincolo de sfera criminalității informatice.

Cu titlu de exemplu, cititorii se vor putea lămuri cu privire la:

1. raportul dintre accesul neautorizat la un sistem informatic și violarea secretului corespondenței (în ceea ce privește accesarea corespondenței electronice), furtul (cu privire la accesarea sistemului informatic sustras anterior), furtul de folosință (în ceea ce privește utilizarea fără drept a terminalului de comunicații) etc.;
2. raportul dintre frauda informatică și infracțiunea de înșelăciune (comisă prin mijloace informatice), alterarea integrității datelor informatice, perturbarea funcționării unui sistem informatic, falsul informatic, furtul de folosință (în ceea ce privește utilizarea fără drept a serviciului de Internet sau de telefonie), abuzul de încredere, distrugerea, delapidarea etc.;
3. raportul dintre falsul informatic și infracțiunea de înșelăciune, falsificarea unei înregistrări tehnice, evaziunea fiscală sau infracțiunile tradiționale de fals în înscrisuri.

Nu în ultimul rând, lucrarea încearcă să contureze anumite criterii pentru o mai bună delimitare între infracțiunea de fraudă informatică și înșelăciunea tradițională comisă prin mijloace informatice sau între infracțiunea de fals informatic și infracțiunile tradiționale de fals în înscrisuri.

Având ca premisă o vastă practică judiciară neunitară și anticipând amplificarea acestui fenomen odată cu apariția unor noi conduite infracționale, lucrarea tranșează probleme de real interes, oferind, pe cât posibil, soluțiile considerate cele mai potrivite. De asemenea, pentru a anticipa discuții ce vor face obiectul unor controverse în viitorul mai mult sau puțin apropiat, sunt analizate inclusiv conduite infracționale ce momentan nu au beneficiat de atenția cuvenită. Cu titlu de exemplu, este avută în vedere sustragerea de monede virtuale sau utilizarea frauduloasă a puterii de calcul a unui sistem informatic pentru „minarea” de monede virtuale (cryptojacking).”